Lista site-urilor cu Joburi IT

Listajob-uri

vineri, 10 octombrie 2008

PHP

PHP este un limbaj de programare. Numele PHP provine din limba engleză şi este un acronim recursiv : Php: Hypertext Preprocessor. Folosit iniţial pentru a produce pagini web dinamice, este folosit pe scară largă în dezvoltarea paginilor şi aplicaţiilor web. Se foloseşte în principal înglobat în codul HTML, dar începând de la versiunea 4.3.0 se poate folosi şi în mod 'linie de comanda' (CLI), permiţând crearea de aplicaţii independente. Este unul din cele mai importante limbaje de programare web open-source şi server-side, existând versiuni disponibile pentru majoritatea web serverelor şi pentru toate sistemele de operare. Conform statisticilor este instalat pe 20 de milioane de situri web şi pe 1 milion de servere web. Este disponibil sub Licenṭa PHP ṣi Free Software Foundation îl considerã a fi un software liber.

Istoric

PHP a însemnat iniţial Personal Home Page. PHP a fost început în 1994 ca o extensie a limbajului server-side Perl, şi apoi ca o serie de CGI-uri compilate de către Rasmus Lerdorf, pentru a genera un curriculum vitae şi pentru a urmări numărul de vizitatori ai unui site. Apoi a evoluat în PHP/FI 2.0, dar proiectul open-source a început să ia amploare după ce Zeev Suraski şi Andi Gutmans, de la Technion au lansat o nouă versiune a interpretorului PHP în vara anului 1998, această versiune primind numele de PHP 3.0. Tot ei au schimbat şi numele în acronimul recursiv de acum, până atunci PHP fiind cunoscut ca Personal Home Page Tools. Apoi Suraski şi Gutmans au rescris baza limbajului, producând astfel şi Zend Engine în 1999. În mai 2000 a fost lansat PHP 4.0, având la bază Zend Engine 1.0.

PHP 5

Pe 13 iulie 2004 a fost lansat PHP 5, cu Zend Engine II, ce a adus şi o orientare obiect mai pronunţată şi suportând mai multe caracteristici ale acestui tip de programare.

PHP 5 aduce mai multe noutăţi faţă de versiunea 4:

* Suport îmbunătăţit pentru OOP
* Introduce extensia PDO - PHP Data Objects, care defineşte o modalitate facilă şi consistentă de accesare a diferitelor baze de date
* Imbunătăţiri de performanţă
* Suport îmbunătăţit pentru MySQL şi MSSQL
* Suport nativ pentru SQLite
* Suport SOAP integrat
* Iteratori pentru date
* Control de erori prin tratarea de excepţii

La sfârşitul lui 2007 doar versiunea 5.x mai era întreţinută, deoarece în data de 13 iulie 2007 (exact la 3 ani după lansarea PHP5), PHP Group a anunţat că PHP4 va fi scos din uz pe 31 decembrie 2007, deşi prognozează că anumite upgrade-uri de securitate se vor oferi până pe 8 august 2008. Dezvoltarea la PHP 6 începuse deja în decembrie 2007 şi urmează să fie oferit odată cu scoaterea din uz a PHP4.

PHP 6

PHP 6 are următoarea agendă de îmbunătăţiri:

* suport pentru Unicode
* scoaterea definitivă a unor funcţii ca register_globals sau magic_quotes
* retragerea definitivă a variabilelor tip $HTTP_*_VARS

Popularitate

PHP-ul este unul din cele mai folosite limbaje de programare server-side, conform unui studiu efectuat de Netcraft în aprilie 2002, apărând pe 9 din cele 37 milioane de domenii cercetate în studiu. De asemenea, există un grafic al creşterii folosirii PHP-ului pe site-ul oficial. Popularitatea de care se bucură acest limbaj de programare se datorează următoarelor caracteristici :

* Familiaritatea : sintaxa limbajului este foarte uşoară combinând sintaxele unora din cele mai populare limbaje Perl sau C;
* Simplitatea : sintaxa limbajului este destul de liberă. Nu este nevoie de includere de biblioteci sau de directive de compilare, codul PHP inclus într-un document executându-se între marcajele speciale;
* Eficienţa : PHP-ul se foloseşte de mecanisme de alocare a resurselor, foarte necesare unui mediu multiutilizator, aşa cum este web-ul;
* Securitatea : PHP-ul pune la dispoziţia programatorului un set flexibil şi eficient de măsuri de siguranţă;
* Flexibilitatea : fiind apărut din necesitatea dezvoltării web-ului, PHP a fost modularizat pentru a ţine pasul cu dezvoltarea diferitelor tehnologii. Nefiind legat de un anumit server web, PHP-ul a fost integrat pentru numeroasele servere web existente: Apache, IIS, Zeus, server, etc.;
* Gratuitatea : este probabil cea mai importantă caracteristică a PHP-ului. Dezvoltarea PHP-ului sub licenţa open-source a determinat adaptarea rapidă a PHP-ului la nevoile web-ului, eficientizarea şi securizarea codului.

Utilizare

PHP este simplu de utilizat, fiind un limbaj de programare structurat, ca şi C-ul, Perl-ul sau începând de la versiunea 5 chiar Java, sintaxa limbajului fiind o combinaţie a celor trei. Datorită modularităţii sale poate fi folosit şi pentru a dezvolta aplicaţii de sine stătătorare, de exemplu în combinaţie cu PHP-GTK sau poate fi folosit ca Perl sau Python în linia de comandă. Probabil una din cele mai importante facilităţi ale limbajului este conlucrarea cu majoritatea bazelor de date relaţionale, de la MySQL şi până la Oracle, trecând prin MS Sql Server, PostgreSQL, sau DB2.

PHP poate rula pe majoritatea sistemelor de operare, de la UNIX, Linux, Windows, sau Mac OS X şi poate interacţiona cu majoritatea serverelor web. Codul dumneavoastră PHP este interpretat de serverul WEB şi generează un cod HTML care va fi văzut de utilizator (clientului -browserului- fiindu-i transmis numai cod HTML).

Arhitectura tip LAMP a devenit populară în industria web ca modalitate rapidă, gratuită şi integrată de dezvoltare a aplicaţiilor. Alături de Linux, Apache şi Mysql, PHP reprezintă litera P, deşi unori aceasta se referă la Python sau Perl. Linux ocupă rolul de sistem de operare pentru toate celelalte aplicaţii, Mysql gestionază bazele de date, Apache are rol de server web, iar PHP are rol de interpretator şi comunicator între acestea.

PHP foloseste extensii specifice pentru fişierele sale: .php, .php3, .ph3, .php4, .inc, .phtml. Aceste fişiere sunt interpretate de catre serverul web iar rezultatul este trimis în formă de text sau cod HTML către browser-ul clientului.[6]

Tipuri de date interne

1. Boolean - valori logice tip adevărat sau false, similare cu cele din C++ sau Perl.
2. Integer - numere întregi (în baza 10, 2 sau 16). Valoarea maximă depinde de sistem şi de tipul de integer. Tipul poate fi "signed" sau "unsigned", adica dependent de semnul + sau - sau independent de acestea. Valorile pentru integer unsigned sunt mai mari decât cele pentru signed. Sistemele pe 32 bits pot crea numere întregi între -2147483648 şi 2147483647( 2^32-1 ). Maximul pentru sisteme pe 64 bits este 9223372036854775807.
3. Float - cunoscute ca numere reale. Valorile maxime sunt de asemenea dependete de platform, in general cu un maxim de ~1.8e308 cu o precizie de 14 zecimale dupa virgula (formatul 64 bits IEEE).
4. String - şiruri de caractere. Înainte de PHP6, un caracter era echivalent cu un byte. Nu există limitări pentru lungimea unui şir, în afara memoriei alocate PHP.
5. Array - în PHP un array este un tip de data care conţine un grup de elemente. Fiecare element are un indice intern în group, iar fiecărui indice îi corespunde o valoare - elementul în sine. Un astfel de grup poate fi folosit ca o simulare pentru diverse situaţii matematice precum vectori, serii, dicţionare de elemente, liste ordonate, matrici sau matrici de matrici. Indicii şi valorile unui grup pot fi orice tip de data interna PHP (cu excepţii: obiectele, resursele şi null nu pot fi indici).
6. Obiecte - O clasa este o colecţie de proprietăţi şi funcţii având o logică comună. Obiectele sunt instanţe ale unei clase, în care proprietăţile obiectului primesc valori specifice. Vezi POO - programarea orientată pe obiecte.
7. Resurse - aceastea sunt variabile speciale care conţin legături cu resurse externe PHP. De exemplu, conexiunea cu o bază de date este o resursa deschisă şi menţinută cu ajutorul unor funcţii special definite pentru aceasta muncă.
8. NULL - este un tip special de dată, care semnifică că variabila respectivă nu a fost definită şi că nu are valoare.

Sursa: Wikipedia

World Wide Web

Termenul World Wide Web [ˌwɝːldˌwaɪdˈwɛb] (abreviat WWW; numit scurt şi web, care în engleză înseamnă "reţea" şi se pronunţă aproximativ 'ueb, cu diftong - într-o singură silabă) este un sistem de documente şi informaţii de tip hipertext legate ele între ele care pot fi accesate prin reţeaua mondială de Internet. Documentele, care rezidează în diferite locaţii pe diverse calculatoare-server, pot fi regăsite cu ajutorul unui URI univoc. Hipertextul este prelucrat cu un ajutorul unui program de navigare în web numit browser care descarcă paginile web de pe un server web şi le afişează pe un terminal.

WWW este numai unul dintre multele servicii şi aplicaţii informatice disponibile în Internet. Alte servicii sunt de exemplu: afişarea de informaţii mai mult sau mai puţin statice cu formă de text, imagini şi sunete (aşa-numitele pagini web), poşta electronică e-mail, transferul de fişiere de date şi informaţii FTP, chat, aplicaţii video şi video on demand, servicii telefonie şi telefonie cu imagine prin Internet de tip VoIP, posturi de radio şi televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, răspândirea ştirilor prin metode RSS, toate genurile de grafică şi muzică, lucru pe un calculator de la distanţă prin Internet, grupuri de discuţii pe diverse teme, sisteme de jocuri interactive ş.a. Totuşi, WWW este cel mai important şi mai răspândit serviciu.


Istoric

Webul a fost inventat în 1989 la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN)în Geneva (Elveţia). Propunerea iniţială de creare a unei colecţii de documente având legături între ele a fost făcută de Tim Berners-Lee în martie 1989. Această propunere a apărut în urma problemelor de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercetători ce foloseau centrul, chiar şi folosind poşta electronică.

Primul prototip al acestei colecţii (mai întâi în format de text simplu) a apărut nu mult înainte de decembrie 1991, când s-a făcut prima lui demonstraţie publică. Studiul a fost continuat prin apariţia primei aplicaţii grafice Mosaic, în februarie 1993, realizată de cercetătorul Marc Andreessen de la centrul universitar National Center for Supercomputing Applications (NCSA) din oraşul Urbana-Champaign din statul federal Illinois, SUA. Apoi webul a evoluat până la ceea ce este astăzi, un serviciu integrativ şi multimedial, având ca suport fizic Internetul.

Tim Berners-Lee şi echipa sa au realizat primele versiuni pentru patru componente cheie necesare serviciului web, şi anume:

* protocolul de intercomunicaţie HTTP;
* limbajul de descriere a hipertextului HTML;
* serverul de web;
* browserul.

Funcţionare

La baza funcţionării webului stau 3 standarde, şi anume:

* (HTTP) - HyperText Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul web şi browserul clientului (utilizatorului) comunică între ele;
* (HTML) - HyperText Markup Language, standard de definire şi prezentare a paginilor web.
* (URI) - Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a identifica şi localiza paginile web;

Următoarele Standarde vin mai târziu:

* Cascading Style Sheets (CSS).
* JavaScript.
* Hypertext Transfer Protocol Secure (HTTPS).

World Wide Web Consortium (cunoscut şi sub denumirea de W3C), care astăzi este condus de Tim Berners-Lee, dezvoltă standardele - HTML şi CSS; alte standarde provin din Internet Engineering Task Force, ECMA sau makers ca Sun Microsystems.

Programul de navigare sau browserul cheamă pagina folosindu-se de URI şi HTTP, o interpretează conform formatării paginii (hipertext) şi o prezintă utilizatorului pe un monitor. Unul dintre principiile Web-ului este modelul client-server, browserul fiind aplicaţia client iar serverul HTTP (serverul web) fiind aplicaţia server. Pentru a putea interpreta şi reda informaţiile sub forma hipertextului, browserul apelează la standardul de limbaj HTML (HyperText Mark-up Language), definit încă de la începtul dezvoltării webului.

În perioada 2004-2005 webul a cunoscut un salt calitativ cu privinţă la aplicaţiile de mare răspândire pe glob, care e cunoscut sub numele Web 2.0.

Standarde web

Standardele web sunt un termen general pentru standardele formale şi alte tehnici specifice care definesc şi descriu aspecte ale World Wide Web. În ultimii ani, termenul a fost frecvent asociat cu tendinţa de însuşire a celor mai bune practici standardizate pentru construirea, design-ul şi dezvoltarea paginilor Web folosind aceste metode.

Există mai multe standarde şi specificaţii interdependente. Unele dintre ele reglementează şi alte aspecte ale Internetului, nu doar World Wide Web, dar toate influenţează direct sau indirect dezvoltarea şi administrarea paginilor Web şi a serviciilor Web. În timp ce oricare dintre acestea pot fi denumite "standarde Web", susţinătorii mişcării standardelor Web tind să se concentreze asupra acelor standarde care se reflectă direct asupra accesibilităţii şi utilizabilităţii paginilor Web. Standardele Web, într-un sens mai larg, constau în următoarele:

* Recomandări publicare de World Wide Web Consortium (W3C)
* Standarde Internet (STD) - documente publicate de Internet Engineering Task Force (IETF)
* Request for Comments (RFC) - documente publicate de Internet Engineering Task Force
* Standarde publicate de International Organization for Standardization (ISO)
* Standarde publicate de Ecma International (fostă ECMA)
* Standardul Unicode şi numeroase alte Rapoarte tehnice Unicode (UTR) publicate de Unicode Consortium
* Înregistrări numerice din evidenţa Internet Assigned Numbers Authority (IANA)

De obicei, când se discută despre standardele Web, următoarele standarde sunt considerate fundamentale:

* Recomandări făcute de W3C referitoare la limbajele hypertext (HTML sau XHTML).
* Recomandări făcute de W3C referitoare la foi de stil (CSS).
* Standarde dezvoltate de Ecma International referitoare la Ecmascript (cunoscut şi sub denumirea de JavaScript).
* Recomandări făcute de W3C referitoare la Document Object Model (DOM).

O recomamdare W3C este o specificaţie sau un set de indicaţii care, după numeroase propuneri şi dezbateri a primit aprobarea membrilor şi directorului W3C.

Un standard de Internet IETF este caracterizat de un grad ridicat de maturitate tehnică şi convingerea că protocolul specificat oferă beneficii semnificative comunităţii Internet.

O specificaţie care a ajuns la stadiul de standard primeşte un număr în seria IETF STD, păstrând în acelaşi timp numărul IETF RFC iniţial.

Sursa: Wikipedia

Internet

Termenul Internet, sau şi internet, are mai multe sensuri strâns înrudite, în funcţie de context:

* Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la reţeaua mondială unică de computere interconectate prin protocoalele (regulile) de comunicare Transmission Control Protocol şi Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima reţea de computere interconectate sub numele Arpanet. Super-reţeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea reţelei Arpanet.
* Substantivul comun internet (scris cu minusculă) desemnează in marea majoritate a cazurilor aceeaşi reţea, însă văzută ca un mediu de comunicare de mase, împreună cu informaţia şi serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestui mediu.
* Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea ce interconectează 2 sau mai multe reţele autonome aflate la mare depărtare unele faţă de altele. Exemple de reţele mari, pentru care folosinţa acestui nume este justificată, sunt SIPRNet si FidoNet.

Cuvântul "Internet" provine din împreunarea artificială şi parţială a două cuvinte englezeşti: interconnected = interconectat şi network = reţea.

Accesul fizic la Internet

Există un şir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat inteligent la Internet:

* printr-un modem şi o linie de telefon şi legătură telefonică normală, prin formarea unui număr,
* linie de telefon dedicată / închiriată unui singur utilizator sau unei singure firme,
* legătură radio la un aşa-numit Hotspot sau Active Point, utilizând tehnicile WLAN sau Wi-Fi,
* legătură radio, de la un telefon mobil la antena celulară terestră

Utilizare

Aproximativ 83% din populaţia globală nu foloseşte Internetul, potrivit unui comunicat de presă al fundaţiei European Computer Driving Licence[1].

Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-line InternetWorldStats, în noiembrie 2007, rata de penetrare a internetului în România a atins nivelul de 31,4% din totalul populaţiei, estimată la 22,27 milioane de locuitori[2], iar numărul de conexiuni broadband era de 1.769.300[3].

Caracteristici tehnice

În ziua de astăzi, Internetul este susţinut şi întreţinut de o mulţime de firme comerciale. El se bazează pe specificaţii tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe aşa-numitele "protocoale de comunicaţie", care descriu toate regulile de transmitere a datelor în reţea. Vezi şi articolul despre Modelul de Referinţă OSI.

Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) şi User Datagram Protocol (UDP).

Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet, care mai include şi protocoale de control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP şi SIP.

Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie şi cele de Internet (Internet Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în sensul că nu erau clar delimitate sarcinile fiecăreia. Să presupunem că un client sună la ISP-ul său pe o linie telefonică normală. Modem-ul este o placă din calculatorul clientului care converteşte semnalele digitale în semnale analoage, care pot circula în reţeaua telefonică. Aceste semnale sunt transferate la punctul de livrare (Point Of Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic şi transferate în reţeaua regională de web a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime digital şi se bazează pe transmiterea de pachete (packet switching; în acest sistem de transmisie, informaţia care trebuie transmisă este "mărunţită" în multe pachete mici, care sunt apoi transmise în mod independent unele de altele; sigur că la destinaţie pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea corectă).

Reţeaua regională a ISP -ului este formată prin interconectarea routerelor din diverse oraşe pe care le deserveşte compania. Dacă pachetul este destinat unui calculator-gazdă deservit direct de către reţeaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel, el este dat mai departe operatorului (firmei) care furnizează companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul reţelei. (In engleza backbone înseamnă in general şira spinării, iar în informatică înseamnă reţeaua de bază pentru interconectarea reţelelor). În partea superioară a acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului reţelei, companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Aceştia răspund de backbone-uri mari cu mii de routere conectate prin fibră optică cu bandă largă de transfer.

Corporaţiile şi firmele de hosting utilizează aşa-numitele ferme de servere rapide (= multe servere, situate eventual în aceeaşi sală sau clădire), conectate direct la backbone. Operatorii încurajază pe clienţii lor să folosească această conectare directă prin închirierea de spaţiu în rack-uri = dulapuri speciale pentru echipamentul clientului, care se află în aceeaşi cameră cu router-ul, conducând la conexiuni scurte şi rapide între fermele de servere şi backbone-ul reţelei.

Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de aceeaşi coloană, el este transmis celui mai apropiat router. Pentru a permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o cameră plină cu routere, cel puţin unul pentru fiecare backbone conectat. O reţea locală conectează toate aceste routere astfel încât pachetele să poată fi retransmise din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între routerele lor, tehnică numită conectare privată (private peering).

Unul dintre paradoxurile Internet-ului este acela că ISP-urile, care se află în competiţie între ele pentru câştigarea de clienţi, cooperează în realizarea de conectări private şi întreţinerea Internetului.

Câţiva termeni înrudiţi cu "Internet":

* intranet: o reţea particulară cu aceleaşi principii de funcţionare ca şi Internetul, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei firme particulare.
* extranet: un intranet particular al unei firme, la care însă au acces (măcar parţial) şi anumite persoane sau grupe externe, din alte firme, ca de exemplu de la firme furnizoare sau firme-cliente.

Istoric

În anul 1990, Internetul a fost creeat ca un dar pentru umanitate, dar din 1998 a început să fie o rampă de lansare pentru mici afacerişti.[necesită citare]

Aplicaţii Internet

Aplicaţiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afişarea de informaţii mai mult sau mai puţin statice cu formă de text, imagini şi sunete (aşa-numitele pagini web), apoi poşta electronică e-mail, transferul de fişiere de date şi informaţii, chat, video şi video on demand, telefonie şi telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea ştirilor, mediu pentru toate genurile de grafică şi muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanţă, grupuri de discuţii pe teme prestabilite, jocuri interactive prin reţea ş.a.m.d. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o aplicaţie multimedială şi integrativă, cu o interfaţă de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică şi simplu de folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.

Pentru folosirea tuturor acestor aplicaţii din web este nevoie în general doar de un program multi-funcţional numit browser (cuvânt englez care se pronunţă aproximativ brauză). Exemple de browsere: MS Internet Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator), Opera, Apple Safari ş.a.

Divertisment în Internet

În Intrernet se află un număr imens de informaţii de cele mai diverse naturi, precum ar fi filme, videoclipuri, carti, audiobooks, muzica şi multe altele. O adresă web foarte cunoscută este de exemplu www.youtube.com, aici putându-se găsi practic orice tip de videoclipuri. Această adresă este în acelaşi timp şi un sit web de exprimare liberă.

Marketing şi afaceri prin Internet

Odata cu dezvoltarea industriei Internetului au aparut si activitati conexe care ofera o alternativa sau chiar posibilitatea de a avea acces la informatie: e-learning, audio-learning cu ajutorul audiobooks, s.a. [1],

Aspecte sociale

Gradul de răspândire a Internetului pe glob este uriaş: în luna iunie 2007 aveau acces la Internet circa 1,1 miliarde de locuitori ai globului pământesc.

Cenzura în Internet

Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricţionează populaţiei lor accesul la Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ş.a., de exemplu Coreea de Nord, China ş.a.

Găzduire web

În Internet există o mulţime de furnizori de servicii de găzduire web (web hosting) ce pot găzdui situri web şi proiecte online. Printre cei mai cunoscuţi la nivel internaţional se numără: GoDaddy HostGator DreamHost MyHostingFree

În România exsită numeroase firme care oferă servicii de găzduire web. De asemenea există şi o comunitate activă, Gazduire.info, formată preponderent din reprezentanţi ai acestor firme, comunitate ce are ca scop promovarea acestor servicii pe plan local.

Sursa: wikipedia